Educatie

Despre dividende

Dividendul este o parte din profitul firmei, acesta fiind distribuit actionarilor ca o retributie pentru actiunile detinute in capitalul social. Restul sumei obtinuta ca profit se utilizeaza de obicei pentru investitii.

Societatile emitente cotate la bursa, publica detalii despre modul in care isi distribuie rezultatele, prin intermediul comunicatelor bursiere care pot fi gasite pe site-ul www.bvb.ro.

Rezultatele pot fi distribuite sub forma de dividend sau pot fi capitalizate, caz in care capitalul social al firmei se majoreaza, iar actionarii primesc actiuni gratuite.

Daca ati detinut anumite actiuni la data de inregistrare a actionarilor care beneficiaza de dividend, trebuie sa contactati societatea emitenta pentru a afla mai multe despre modul in care puteti primi dividendul.

De obicei aceste informatii sunt publicate prin intermediul comunicatelor bursiere, dar este de obicei bine sa contactati societatea emitenta pentru a transmite contul bancar in care sa va transfere contravaloarea dividendelor.

In unele cazuri, modul in care se pot primi dividendele difera in functie de valoarea dividendelor, dupa cum hotaraste conducerea societatii. Astfel, in cazul in care trebuie sa primiti o valoare mai ridicata care sa acopere costul comisioanelor pentru transferul bancar, dividendele se pot transfera prin acest mijloc. In alte cazuri se pot transfera prin mandat postal, sau daca sunt foarte mici, doar la casieria societatii emitente.

Societatile emitente au adresele actionarilor asa cum sunt acestia inregistrati la registrul actionarilor (Depozitarul Central) si este posibil ca unele dintre societati sa trimita banii prin intermediul mandatelor postale, fara sa mai fie nevoie sa le contactati.

Dividendele se distribuie in anul urmator celui pentru care se acorda, de obicei incepand din perioada de vara sau toamna, in functie de hotararile societatilor.

Despre majorari de capital

Majoritatea majorarilor de capital ale societatilor cotate la bursa se fac cu actiuni gratuite si cu subscriere in numerar la un pret preferential.

Daca o majorare se face doar cu actiuni gratuite, atunci au dreptul sa primeasca aceste actiuni gratuite doar actionarii care au detinut actiuni ale respectivei societati la data de inregistrare stabilita de AGA.

Actionarii care urmeaza sa primeasca actiuni gratuite nu trebuie sa faca nimic special pentru a intra in posesia lor. La data inregistrarii actiunilor gratuite la Depozitarul Central, actiunile gratuite vor intra in posesia investitorilor carora li se cuvin.

Pentru a transfera insa respectivele actiuni in portofoliu in vederea vanzarii lor, investitorii trebuie sa solicite un extras de cont de la Depozitarul Central precum si transferul actiunilor in portofoliul pe care il detin.

Daca o operatiune de majorare a capitalului social se face si cu actiuni care pot fi subscrise in numerar, atunci investitorii trebuie sa ia anumite masuri pentru a achizitiona actiunile pe care au dreptul sa le cumpere la un pret redus.

In cazul acestui tip de operatiune de majorare, societatea emitenta publica un buletin de subscriere pe siteul BVB, si eventual pe siteul web propriu.

Veti putea gasi informatii despre perioada in care se poate face subscrierea, despre pretul la care se poate subscrie o actiune, precum si procentul de actiuni care pot fi subscrise din numarul de actiuni pe care investitorii le-au detinut la data de inregistrare. Veti putea vedea data de inregistrare precum si ultima data la care trebuie sa cumparati actiuni pentru a putea participa la operatiunea de majorare, si veti putea descarca si buletinul de subscriere.

Investitorii trebuie sa descarce formularul de subscriere, sa il completeze, sa il semneze si sa il trimita la sediul societatii emitente.

Pe acel formular de subscriere apare de obicei contul bancar in care trebuie sa se plateasca contravaloarea actiunilor subscrise.

Formularul de subscriere trebuie trimis la societatea emitenta insotit de o copie dupa buletinul sau cartea de identitate si de o dovada a platii actiunilor, adica dupa o copie a ordinului de plata cu care s-au platit actiunile cumparate.

Din acest moment investitorii sunt nevoiti sa astepte pana cand operatiunea de majorare s-a incheiat cu succes, iar aceasta dureaza de obicei cateva luni. Operatiunile de majorare a capitalului social se incheie dupa ce noile actiuni emise sunt inregistrate la registru.

In data inregistrarii la registru a noilor actiuni emise cu ocazia operatiunii de majorare a capitalului social, societatea emitenta este de obicei oprita de la tranzactionare. In unele cazuri societatea este oprita de la tranzactionare nu la data inregistrarii actiunilor la registru, ci la data in care se anunta public inregistrarea noilor actiuni.

Dupa aceasta data, investitorii pot solicita un extras de cont de la Depozitarul Central, precum si transferul actiunilor in portofoliul propriu.

O societate emitenta isi poate majora capitalul social din diverse surse, cum ar fi: capitalizarea profitului, subscriere in numerar, aporturi in natura si capitalizarea rezervelor.

Principalele moduri in care societatile cotate pe bursa isi majoreaza capitalul social sunt:

  • Prin capitalizarea profitului si rezervelor, caz in care actionarii au dreptul sa primeasca actiuni gratuite
  • Prin subscriere in numerar a unui numar limitat de actiuni la un pret mai redus decat cel la care actiunile se pot cumpara pe bursa

Societatile emitente pot face si majorari de capital combinate, din mai multe surse dintre cele amintite.

Pretul unei actiuni scade in cazul in care are loc o majorare de capital a societatii care a emis respectiva actiune deoarece cei care detin actiunea doar dupa data de inregistrare, nu mai beneficiaza de dividende, actiuni gratuite sau de dreptul de a subscrie noi actiuni la un pret preferential.

Pentru ca un investitor sa detina o actiune la data de inregistrare el trebuie sa cumpere respectiva actiune cu cel putin 3 zile lucratoare inainte de acea data, fiindca decontarea actiunilor se face dupa 3 zile lucratoare de la data cumpararii.

Ultima data in care se pot cumpara actiuni pentru a fi detinute la data de inregistrare este cunoscuta sub denumirea de data cum-dividend, adica data la care cei care detin actiunile beneficiaza de dividend (si/sau de alte drepturi).

Cea de a doua zi lucratoare dupa aceasta data este cunoscuta sub denumirea de data ex-dividend. In aceasta data pretul actiunilor scade.

Pentru a calcula cu cat ar trebui sa scada in mod normal pretul unei actiuni cand are loc o majorare de capital, trebuie sa pornim de la premiza ca si actionarii care cumpara actiunea la data cum-dividend si cei care o cumpara la data ex-dividend platesc la fel de mult pentru un anumit procent din capitalul societatii emitente.

Data cum-dividend este data cu 3 zile lucratoare inaintea datei de inregistrare. Investitorii care cumpara la aceasta data, vor detine la data de inregistrare actiunile pe care le-au cumparat.

Data ex-dividend este a doua zi lucratoare dupa data cum-dividend. Investitorii care cumpara la aceasta data vor detine actiunile doar dupa data de inregistrare si drept urmare nu vor putea participa la operatiunea de majorare a capitalului social.

Formula de calcul care poate fi utilizata pentru calcularea pretului normal la data ex-dividend:

  • Pret ex-dividend = (pret cum-dividend + actiuni in numerar * pret preferential) / (1 + actiuni gratuite + actiuni in numerar)
  • Actiuni in numerar: numarul de actiuni care pot fi subscrise in numerar pentru o actiune detinuta la data de inregistrare, daca nu se face o majorare in numerar, aceasta valoare va fi 0
  • Pret preferential: pretul (redus) la care pot fi subscrise actiunile in numerar, daca nu se face o majorare cu subscriere in numerar, acest pret va fi 0
  • Actiuni gratuite: numarul de actiuni care se vor primi pentru o actiune detinuta, daca majorarea de capital nu se face si cu actiuni gratuite, aceasta valoare va fi 0

Societatile emitente publica informatii despre majorarile de capital prin intermediul comunicatelor bursiere. Aceste comunicate sunt publicate pe siteul www.bvb.ro.

Exista si avantaje, si dezavantaje pentru cei care participa la o majorare de capital.

Un avantaj ar putea fi acela ca la data ex-dividend pretul actiunii scade, dar de obicei nu atat de mult cu cat ar trebui sa scada conform calculelor.

Un dezavantaj este acela ca investitorii care participa la o operatiune de majorare a capitalului social raman cu banii blocati o perioada lunga de timp, de cateva luni, in care acei bani imobilizati ar fi putut fi utilizati pentru investitii profitabile la bursa.

In general, daca bursa are o tendinta de crestere, pretul actiunii nu scade cat de mult ar trebui dupa data cum-dividend, obtinandu-se deci un profit potential. Daca actiunea este una buna din punct de vedere fundamental, in general este profitabil sa se participe la majorarile de capital.

Daca insa este o actiune slaba din punct de vedere fundamental, sau emisa de o societate care a avut numeroase majorari de capital nesustinute prin rezultate, pretul actiunii ar putea sa scada dupa data cum-dividend si sa nu fie profitabila participarea la majorare.

Un alt element de care trebuie tinut cont cand se are in vedere participarea la o operatiune de majorare a capitalului este faptul ca dupa inregistrarea actiunilor nou emise cu ocazia majorarii capitalului la Depozitarul Central, pretul lor ar putea scadea, deoarece apar noi actiuni pe care detinatorii lor ar putea dori sa le vanda.

Actiunile gratuite si cele subscrise in numerar cu ocazia unei majorari de capital vor intra in portofoliu doar dupa ce operatiunea de majorare s-a incheiat cu succes si se solicita acest lucru firmei de brokeraj.

O operatiune de majorare are mai multe stadii, dupa cum urmeaza: propunerea, hotararea si inregistrarea la registru.

De obicei perioada cea mai lunga este intre data la care AGA a luat hotararea majorarii capitalului si data inregistrarii noilor actiuni la registru.

Dupa cateva luni de la data hotararii, daca operatiunea de majorare se incheie cu succes, actiunile sunt inregistrate la Oficiul Registrului Comertului, data de la care actionarii au in posesia noile actiuni, iar dupa cateva zile de la acea data, actiunile sunt inregistrate si in registrul actionarilor (Depozitarul Central).

Societatile de brokeraj sau chiar societatile emitente care si-au majorat capitalul social nu pot cunoaste anterior data la care se vor inregistra actiunile la Depozitarul Central, deoarece finalizarea operatiunilor de majorare depinde de hotararile institutiilor care supravegheaza piata de capital.

Despre oferte publice

Pentru a cumpara actiuni intr-o oferta publica trebuie de obicei sa completati un formular de subscriere si apoi sa platiti contravaloarea actiunilor subscrise intr-un anumit cont bancar.

In cazul unor oferte publice puteti subscrie prin intermediul tuturor societatilor de brokeraj din Romania, dar in anumite cazuri subscrierea se poate face doar prin intermediul anumitor societati de brokeraj care intermediaza oferta publica.

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de caracteristicile ofertei in cauza si de calitatea societatii emitente.

In mod evident, daca societatea care face o oferta publica este profitabila, isi desfasoara activitatea intr-un domeniu profitabil, iar pretul la care pot fi achizitionate actiuni nu este foarte ridicat, este rentabil sa se participe la oferta publica respectiva.

In concluzie, este bine sa urmariti analizele si opiniile publicate despre ofertele publice la care doriti sa participati inainte de a subscrie.

In prezent, piata de capital din Romania are nevoie de cat mai multe societati emitente profitabile care sa poata fi tranzactionate la bursa si din acest motiv majoritatea ofertelor publice initiale au avut succes, iar pretul la care puteau fi vandute actiunile la bursa dupa cotarea lor au fost mai ridicate decat preturile de subscriere. Totusi, nu trebuie pornit intotdeauna de la premisa ca subscrierea in cadrul oricarei oferte publice va fi profitabila.

Daca intr-o oferta publica se vinde un numar oarecare de actiuni, dar numarul actiunilor subscrise este mai mare decat numarul actiunilor oferite spre subscriere si daca s-a hotarat ca in caz de suprasubscriere actiunile se vor aloca dupa metoda pro-rata, atunci fiecare subscriitor va primi un procent din numarul actiunilor pe care le-a subscris. Acel procent va depinde de procentul de suprasubscriere.

De exemplu, daca o societate ofera spre subscriere 1 milion de actiuni, dar se subscriu 2 milioane de actiuni, atunci procentul de suprasubscriere este de 100%.

In aceste conditii, o persoana care a subscris 100 de actiuni va primi doar 50 de actiuni.

Restul de bani vor fi returnati investitorului respectiv intr-o scurta perioada definita in prospectul de oferta publica.

Aceasta metoda de alocare in caz de suprasubscriere se aplica de obicei, dar se poate aplica si metoda "primul venit, primul servit", caz in care au prioritate subscriitorii care au subscris primii.

Despre hedging

Hedging-ul presupune angajarea unei pozitii pe piata futures, opusa fata de pozitia detinuta pe piata cash (spot), pentru a inlocui temporar o tranzactie care urmeaza sa fie facuta pe piata cash (spot), ca protectie impotriva riscului ca pretul sa aiba o evolutie nefavorabila pe piata cash.

Hedging-ul este folosit ca o modalitate de protectie impotriva cresterii costurilor de productie sau a scaderii preturilor de vanzare. Tipuri de strategie de hedging:

  • Strategia de Long Hedge se aplica atunci cand se urmareste asigurarea impotriva cresterii pretului produselor sau a cresterii cursului valutei care se doreste a fi cumparate.  Prin cumpararea de contracte futures se realizeaza o asigurare impotriva cresterii pretului produsului pe care se doreste a fi cumparat sau a cursului valutei pe care urmeaza a fi platita. In momentul platii sumei in valuta sau a cumpararii produsului se vor lichida contractele futures prin vanzarea lor. Pierderile din fluctuatiile de pret vor fi acoperite de profitul din piata futures.
  • Strategia de Short Hedge se aplica atunci cand se urmareste asigurarea impotriva scaderii pretului produselor care se doresc a fi vandute sau impotriva deprecierii valutei care urmeaza a fi incasata. Pentru aceasta se vor vinde din timp contracte futures, iar in momentul in care are loc vanzarea efectiva a produselor respective sau incasarea sumei in valuta, se vor cumpara contractele vandute. Ca si in cazul hedging long, orice pierdere fizica inregistrata va fi compensata de castigul obtinut in piata futures.
  • Operatiunea de hedging agricol: Hedgingul agricol pe pretul graului poate fi utilizat de agentii economici care activeaza in domeniul productiei agricole si/sau in sectorul de morarit si panificatie in scopul protejarii performantelor financiare impotriva fluctuatiilor pretului graului. In cazul de hedging agricol pe pretul graului, acoperirea riscului de evolutie nefavorabila a pretului graului se poate face prin tranzactionarea de instrumente financiare derivate sub forma de contracte futures cu anumite scadente, avand ca activ suport pretul unei tone metrice de grau de panificatie conform standardelor impuse la nivelul Uniunii Europene. Marimea pozitiei, reprezentand numarul de contrate futures deschise, se va stabili in concordanta cu nevoile producatorului, respectiv a procesatorului de grau. 

Exemplu: Un producator de grau care are ca obiectiv acoperirea riscului de pierdere in cazul scaderii pretului la grau. Agricultorul estimeaza in luna mai ca recolta sa de grau din iulie va fi de 700 tone si este ingrijorat ca in viitor pretul graului ar putea sa scada. Pentru a se proteja impotriva acestui risc, deschide o pozitie de vanzare (short) pe piata futures prin vanzarea a 60 contracte, echivalent a 700 de tone. La momentul respectiv, cotatia de referinta pe piata internationala a unei tone metrice de grau este de 200 euro/tona. In urma acestei tranzactii producatorul de grau isi asigura un pret de vanzare de 200 euro/tona, indiferent de evolutia pretului graului pe piata globala de la momentul deschiderii pozitiei pana la data scadentei (data livrarii marfii).

  • Operatiunea de hedging pe cursul valutar: Orice companie poate sa fie expusa riscului valutar, atat in activitatea operationala (in conditiile derularii unor contracte de export, respectiv import), cat si in activitatea de finantare (care presupune contractarea de credite, linii de credit sau leasing in valuta).

Exemplu: In data de 16.12.2018, in urma analizarii situatiilor financiare ale unei companii si a contractelor in valuta avute in derulare, s-a stabilt ca aceasta are o expunere neta purtatoare de risc valutar in cuantum de 200.000 euro/luna, rezultata din incasari mai mari decat plati in moneda euro. In vederea diminuarii riscului valutar societatea poate recurge la deschiderea de pozitii short (de vanzare futures) pentru cursul EUR/RON cu scadenta 16.03.2019 pentru suma de 600.000 de euro (60 de contracte * 1.000 multiplicatorul contractului derivat), la un curs stabilit la data tranzactionarii. In acest interval societatea isi va diminua pozitia protejata odata cu incasarea sumelor de bani, prin derularea de operatiuni de sens contrar (pozitii long – de cumparare). In conditiile in care platile in moneda euro care trebuie realizate de companie sunt mai mari decat incasarile, in loc de pozitie short, pozitia initiala deschisa va fi long (de cumparare futures), pentru sume si scadente stabilite similar cu cele de mai sus

Despre arbitraje

Arbitrajul reprezinta operatiunea prin care un investitor castiga de pe urma diferentelor de pret ale aceluiasi activ tranzactionat pe doua piete. Realizand operatiuni de sens contrar, profitul va fi reprezentat de diferenta dintre preturile tranzactiilor realizate concomitent pe cele doua piete. Aceste operatiuni sunt considerate a fi cu risc foarte scazut.

Arbitrajul este posibil in momentul in care este indeplinita una dintre urmatoarele conditii:

  • Acelasi instrument financiar se tranzactioneaza la preturi diferite pe doua sau mai multe piete.
  • Un instrument financiar derivat se tranzactioneaza la un pret diferit fata de pretul activului suport, diferenta mai mare decat dobanda de finantare.

Principalul motiv pentru care se foloseste arbitrajul consta in limitarea riscului, iar pentru a nu exista risc de piata pentru operatiuni, este esential ca operatiunea de cumparare pe o piata sa se realizeze simultan cu operatiunea de vanzare pe cealalta piata.

Pentru incepatori

Este foarte dificil de raspuns la aceasta intrebare, deoarece daca se ia in considerare situatia ideala in care se poate beneficia de absolut toate oportunitatile oferite de piata, castigurile pot fi imense, insa niciodata nu se poate intampla asa ceva in practica.

Bineinteles, la fel de bine cum se poate castiga, se poate si pierde, asa ca fraza de mai sus poate fi valabila si in cazul pierderilor.

Pe piata Regular, piata de baza a BVB, variatia maxima permisa a preturilor actiunilor este de 15%. Nu se intampla foarte des sa existe variatii de 15% intr-o singura zi, insa pot exista si astfel de variatii. 

Cand se analizeaza de obicei daca o investitie pe bursa a fost profitabila sau nu intr-un anumit an, se compara de obicei rentabilitatea realizata pe bursa cu dobanda bancara si daca rentabilitatea realizata pe bursa este mai mare cu un anumit procent, atunci este considerata o investitie rentabila.

Daca rentabilitatea realizata din investitii bursiere este mai mare decat dobanda, insa cu foarte putin, atunci nu este considerata o investitie rentabila, fiindca investitiile bursiere implica un risc ridicat, care trebuie retribuit.

In anumite momente exista posibilitatea realizarii unor arbitraje intre doua piete, cum ar fi piata spot si piata futures, si de multe ori rentabilitatea acestor arbitraje pe 3 - 5 luni, este mai mare decat dobanda bancara pe un an intreg.

Aceste arbitraje nu sunt absolut lipsite de orice risc, insa riscul lor este unul foarte redus si din acest motiv rentabilitatea lor poate fi comparata mult mai bine cu dobanda bancara.

Daca investitiile bursiere sunt facute cu o buna intuitie si daca se bazeaza pe informatii corect si prezentate la timp, investitiile bursiere pot fi mult mai profitabile decat dobanzile bancare sau decat rentabilitatile asigurate de arbitraje.

Exista persoane care obtin rentabilitati chiar de peste 100% din investitiile bursiere, un numar mare de investitori obtin o rentabilitate de zeci de procente, dar exista si investitori care inregistreaza pierderi in urma acestor investitii.

Pentru intermedierea tranzactiilor bursiere, societatile de brokeraj percep o serie de taxe si comisioane:

Comisionul de tranzactionare

Acesta este principalul element de cost pentru serviciul de intermediere a tranzactiilor bursiere, iar aceste comisioane sunt percepute de catre toate societatile de brokeraj din Romania.

Comisioanele bursiere sunt in general mai reduse pentru tranzactiile online prin platforma de tranzactionare, decat pentru cele prin intermediul unui broker, si nivelul lor depinde de valoarea tranzactiilor dintr-o anumita perioada. Cu cat valoarea tranzactionata este mai mare, cu atat comisioanele sunt mai reduse pentru fiecare tranzactie in parte.

Abonament lunar

Acest abonament este perceput de obicei doar clientilor care realizeaza un volum redus al tranzactiilor.

De obicei, se plateste doar diferenta intre nivelul abonamentului si nivelul comisionului platit in luna curenta, cei care au platit un comision mai ridicat decat valoarea abonamentului, nu mai sunt nevoiti sa plateasca acest abonament.

Taxa de ordin

Aceasta taxa se plateste pentru fiecare ordin de tranzactionare trimis, si este o taxa fixa, foarte redusa, care nu depinde de valoarea tranzactiei pentru care se trimite ordinul.

Comisionul de succes

Acesta este un comision pe care unele firme de brokeraj il percep in situatiile in care clientii lor realizeaza un profit din investitiile bursiere. Comisionul de succes este de obicei un procent din profitul obtinut si se plateste doar daca s-a obtinut un profit.

Taxa pentru eliberarea extraselor de cont de la registrul actionarilor

Registrul actionarilor (Depozitarul Central) solicita anumite taxe pentru serviciile de eliberare a extraselor de cont cu ajutorul carora se dovedeste detinerea actiunilor de catre investitori.

Se solicita de asemenea taxe pentru serviciile de informare, de eliberare a listelor cu coduri confidentiale, de modificare a datelor personale la registru.

Toate aceste taxe includ si taxele pe care societatea de brokeraj trebuie sa le plateasca mai departe la Bursa de Valori Bucuresti, ASF, casele de compensatie, Depozitarul Central etc, astfel incat clientii nu mai trebuie sa plateasca si alte taxe altor institutii.

Pentru a tranzactiona pe bursa, trebuie sa aveti un cont de tranzactionare la o societate de brokeraj. Pentru a deschide un astfel de cont, sunteti nevoit sa incheiati un contract de intermediere a tranzactiilor pe bursa cu societatea de brokeraj pe care o veti alege.

In contractul de intermediere se specifica drepturile si obligatiile pe care le are fiecare parte contractanta.

Datorita faptului ca legislatia nu permite transferul banilor in numerar, pentru a putea tranzactiona pe bursa trebuie sa aveti un cont bancar din care sa alimentati contul dumneavoastra de tranzactionare si in care sa retrageti sumele investite atunci cand veti dori.

In momentul in care incheiati un contract de intermediere cu o societate de brokeraj, stabiliti o legatura cu un angajat al respectivei societati (broker) care se va ocupa de monitorizarea portofoliului dumneavoastra si care va va acorda asistenta si consultanta in investitiile pe care le veti face pe bursa.

Unele firme de brokeraj ofera si posibilitatea incheierii unui contract de intermediere a tranzactionarii online prin intermediul platformei de tranzactionare, iar daca veti alege aceasta metoda de tranzactionare, veti putea introduce ordinele de vanzare si cumparare prin intermediul platformei, fara a mai fi nevoit sa va deplasati la sediul respectivei firme de brokeraj si fara a mai fi nevoie sa semnati alte documente in afara contractului de intermediere.

Chiar si contractul de intermediere a tranzactionarii online prin intermediul platformei de tranzactionare se trimite de obicei prin posta, fara a fi nevoie sa contactati personal societatea de brokeraj.

Daca optati sa tranzactionati prin intermediul unui broker, veti putea alege ce tip de cont doriti.

Exista , de regula, 3 tipuri de conturi:

  1. Contul online. Veti putea tranzactiona independe, online, prin intermediul platformei de tranzactionare.
  2. Contul asistat. Este un cont in care primiti consultanta de la un broker, dar deciziile le luati dumneavoastra.
  3. Contul discretionar. Este contul in care brokerul poate lua decizii de invetitie fara a avea acordul dumneavoastra. Acest tip de cont este preferat de obicei de catre investitorii care nu au prea multa experienta pe piata de capital. Brokerii insa accepta in general conturi discretionare doar daca valoarea investita este ceva mai mare, iar de obicei, conturile discretionare sunt semi discretionare, adica brokerii doar fac propuneri de achizitie, dar clientii hotarasc daca doresc sau nu sa faca tranzactiile propuse.

Dupa deschiderea unui cont de tranzactionare la o societate de brokeraj, trebuie sa-l alimentati din contul dumneavoastra bancar, facand un transfer de bani catre contul bancar al societatii de brokeraj cu care colaborati. Banii respectivi vor aparea in contul dumneavoastra de tranzactionare si veti putea incepe sa dati ordine de cumparare de actiuni si apoi eventual de vanzare.

Pentru a sti cand este bine sa cumparati sau sa vindeti actiuni si din care anume, este bine sa urmariti analizele pe care le publica societatea de brokeraj cu care colaborati, recomandarile pe care le fac, sa urmariti comunicatele bursiere pe care le publica societatile cotate la bursa, sa cititi presa de specialitate etc.

Investitorii care tranzactioneaza pe o bursa de valori pot obtine castiguri in mai multe moduri.

Pe de o parte, daca societatile comerciale au profit si distribuie acest profit sub forma de dividend, investitorul va primi dividendul care i se cuvine in functie de numarul actiunilor detinute.

Metoda cea mai utilizata pentru a se obtine un castig prin intermediul tranzactiilor bursiere este cumpararea actiunilor la un pret mai redus, asteptarea pana cand pretul lor creste si apoi vanzarea lor. Aceasta metoda mai este cunoscuta si sub denumirea de speculatie bursiera. Diferenta intre pretul de vanzare si cel de cumparare va fi profitul obtinut. Bineinteles, daca se cumpara actiuni in speranta ca pretul lor va creste, dar pretul lor scade, se pot inregistra pierderi.

Pe langa aceste metode de baza, mai exista si altele mai complexe care necesita mai multe cunostinte in domeniul bursier, cum ar fi arbitrajul intre doua piete, aceasta fiind o metoda de castig in care riscul este aproape zero.

Bursele de valori au de obicei mai multe piete pe care se pot tranzactiona actiuni. Pe piata principala pretul actiunilor se stabileste prin metoda licitatiei.

Pentru a fi mai usor de inteles (si de explicat) vom da un exemplu practic: un investitor doreste sa cumpere 1000 de actiuni cu un anumit simbol la pretul de 2 lei/ actiune. Mai exista si alti investitori care doresc sa cumpere aceeasi actiune, dar la preturi mai reduse si drept urmare, cel mai bun pret de cumparare este cel de 2 lei.

Exista de asemenea si investitori care doresc sa vanda aceeasi actiune la pretul de 2,20 lei, dar nu mai putin de acest pret. Pot sa existe si alti investitori care doresc sa vanda actiunea respectiva la preturi mai ridicate de 2,20 lei, deci se poate spune ca pretul de 2,20 lei este cel mai bun pret de vanzare.

La un moment dat, unii dintre cei care doresc sa cumpere trebuie sa se decida sa cumpere mai scump, la pretul de 2,20 lei, sau cei care vor sa vanda trebuie sa se decida sa vanda mai ieftin la pretul de 2 lei.

Daca nu se intampla nici unul dintre aceste evenimente, pur si simplu nu se realizeaza tranzactii cu respectiva actiune.

Asadar, dupa cum ati putut observa, pretul la care se tranzactioneaza actiunile la bursa nu este stabilit de catre cineva anume, ci pur si simplu este pretul la care investitorii accepta sa cumpere sau sa vanda actiunile.

Mai exista si alte piete cu reguli diferite de formare a pretului, de exemplu pietele de negociere si pietele odd-lot.

In cadrul pietelor de negociere, preturile afisate sunt doar informative si pentru fiecare tranzactie trebuie sa isi dea acordul expres ambele parti (cumparatorul si vanzatorul).

Pe pietele odd-lot se pot trimite doar ordine de vanzare a pachetelor reziduale de actiuni (pachete mai mici decat marimea unui pachet standard), iar apoi ordinele de cumparare trebuie sa accepte atat pretul de vanzare cat si volumul de actiuni pus in vanzare.

Una dintre metodele cele mai facile care sunt utilizate pentru compararea societatilor de brokeraj este compararea comisioanelor respectivelor societati.

Aceasta metoda se orienteaza spre minimizarea costurilor, dar nu este neaparat o metoda foarte relevanta.

Dat fiind faptul ca profiturile care pot fi obtinute pot reprezenta un procent mult mai ridicat decat procentul comisioanelor, este bine sa colaborati cu o societate de brokeraj care are experienta in domeniu, care furnizeaza clientilor sai cat mai multe recomandari de tranzactionare, analize grafice, analize fundamentale, care ofera accesul facil la alte informatii cum ar fi comunicatele publicate de catre societatile cotate la bursa, posibilitatea vizualizarii cotatiilor bursiere in timp real, informatii cu privire la operatiunile de majorare a capitalului societatilor cotate, despre ofertele publice si alte informatii utile.

Vechimea societatilor de brokeraj este de asemenea un indiciu care reflecta oarecum experienta profesionala a brokerilor, traderilor si analistilor care lucreaza in respectivele societati.

O bursa este o piata pe care se cumpara si se vand diverse titluri de valoare, de exemplu actiuni, obligatiuni si altele.

Societatile comerciale pe actiuni au capitalul lor social impartit in subdiviziuni egale denumite actiuni. Aceste actiuni sunt detinute de catre proprietarii respectivelor societati.

Inainte de aparitia burselor de valori, daca un proprietar al unei parti dintr-o societate ar fi dorit sa isi vanda partea sa, adica actiunile pe care le detinea, sau doar o parte din acele actiuni, ar fi trebuit sa isi gaseasca un cumparator si sa intocmeasca un contract de vanzare-cumparare legalizat prin intermediul unui notariat.

Bursa de valori este o institutie care mijloceste procesul de vanzare-cumparare al actiunilor, astfel incat detinatorii de actiuni, adica cei care detin anumite procente din capitalul unei societati isi pot vinde actiunile, iar cei care doresc sa cumpere le pot cumpara.

Tranzactiile cu actiuni prin intermediul unei burse de valori sunt mult mai simplu de facut, deoarece nu implica intocmirea de contracte de vanzare-cumparare, taxe notariale, iar timpul necesar pentru efectuarea tranzactiilor este mult mai redus.

In cazul in care actiunile se cumpara si se vand prin intermediul unei burse de valori, cei care doresc sa isi vanda actiunile nu vor sti cine este cumparatorul iar cei care cumpara actiuni nu stiu cine este vanzatorul. De multe ori daca se cumpara un numar oarecare de actiuni, o parte dintre ele pot sa fie vandute de o anumita persoana, iar o alta parte de alte persoane.

Printre cele mai importante surse de informare:

Analizele tehnice si fundamentale

Aceste analize sunt puse la dispozitia investitorilor de catre societatile de brokeraj care intermediaza tranzactiile bursiere.

Pe langa analizele propriu zise, societatile de brokeraj mai pun la dispozitia clientilor diverse recomandari, aprecieri cu privire la evolutia bursei in general, a economiei nationale sau a unor sectoare de activitate.

Este preferabil sa colaborati cu o societate de brokeraj care ofera clientilor analize de calitate, pe baza carora sa se poata obtine castiguri din tranzactiile bursiere.

Stiri din domeniul financiar

Daca investiti pe bursa, este bine sa urmariti canalele de stiri in domeniul financiar, cum ar fi de exemplu publicatiile financiare electronice precum si alte siteuri pe care sunt prezentate aprecieri si analize bursiere.

Datorita diferentelor de interese ale participantii la piata bursiera, este bine sa luati intotdeauna in considerare ca analizele si aprecierile oricat ar parea de oficiale si de bine fundamentate, pot implica interese diferite de ale dumneavoastra si deci nu este bine sa va bazati pur si simplu pe recomandarile facute in presa.

Comunicate bursiere

Comunicatele bursiere sunt informatii oficiale trimise de catre societatile cotate pe bursa si publicate pe situl www.bvb.ro.

Unele dintre comunicate sunt trimise chiar de catre Bursa de Valori sau de catre Autoritatea de supraveghere financiara ori de catre Depozitarul Central.

Din aceste comunicate puteti afla cand au loc majorari de capital, cand societatile emitente organizeaza Adunari Genrale ale Actionarilor, cand si in ce conditii au loc oferte publice si multe alte informatii utile investitorilor.

Cotatii bursiere

Un investitor pe piata de capital trebuie sa poata vizualiza cotatiile bursiere in timp real, adica sa poata vedea daca au aparut modificari in preturile la care se tranzactioneaza actiunile, mai ales daca este un investitor activ care face multe speculatii.

Bursa de Valori Bucuresti pune la dispozitia publicului doar cotatii intarziate cu 15 minute, insa societatile de brokeraj au permisiunea sa ofere clientilor lor posibilitatea vizualizarii cotatiilor in timp real.

Diverse

Aceste acronime pot aparea in recomandarile facute pe baza analizei tehnice, reprezinta:

  • C: cumparare (cu toti banii destinati pentru titlul in cauza)
  • A: acumulare (cumparare doar cu o parte din banii destinati titlului in cauza)
  • H: mentinere, asteptare (hold)
  • IP: incasarea profitului (vanzare partiala)
  • V: vanzare (a tuturor actiunilor pe titlul in cauza)

Splitarea reprezinta reducerea valorii nominale a unei actiuni, concomitent cu cresterea numarului de actiuni a unei societati emitente.

In urma unei astfel de operatiuni, capitalul social al societatii emitente ramane neschimbat.

Daca, de exemplu, o splitare se face cu o reducere a valorii nominale cu 50%, un actionar care detinea inainte de splitare 1000 de actiuni cu o valoare nominala de 2 lei, va detine dupa splitare 2000 de actiuni cu o valoare nominala de 1 leu.

In urma unei astfel de operatiuni se modifica si pretul la care se tranzactioneaza actiunea respectiva la bursa, iar daca evolutia pretului nu este influentata si de alte evenimente, reducerea pretului este aproximativ aceeasi cu reducerea procentuala a valorii nominale.

Valoarea nominala a unei actiuni poate sa fie si majorata, caz in care operatiunea respectiva poarta numele de consolidare.

Si in cazul unei consolidari se aplica aceleasi principii, cu diferenta ca numarul actiunilor detinute scade, iar valoarea nominala si pretul de piata cresc.